Vitamine

Vitamine

Vitamine-generalităţi

Vitaminele sunt substanţe organice necesare în cantităţi minime organismului, care provin din raţia alimentară. Unele sunt produse şi de flora intestinală. Vitaminele reglează una sau mai multe faze ale metabolismului intermediar, influenţează activitatea enzimelor sau intervin direct în procese redox şi chiar în sinteza enzimelor. Lipsa accentuată de vitamine duce la avitaminoze. Tulburările care apar sunt caracteristice pentru fiecare vitamină în parte şi pot duce până la moartea omului sau animalului. Denumirea de vitamine se datorează lui Funck care prepară în anul 1911 din tărâţele de orez substanţa curativă a polinevritei şi consideră greşit că ea conţine o grupă –NH2, fiind numită de autor „vitamină” (amină indispensabilă vieţii). Cei care respectă criteriile unei alimentaţii raţionale au cele mai clare indicii de păstrare a sănătăţii. Înţelepţii antichităţii, precum şi cercetătorii moderni au consacrat tratate voluminoase consecinţelor pe care le are hrana considerată ca sursă de sănătate fizică şi morală, de frumuseţe chiar. Lipsa unei alimentaţii variate, adecvate, provoacă boli grave, numite boli carenţiale. Istoricul acestor boli este mai vechi decât istoria vitaminelor, care a început doar cu câteva decenii mai devreme, pe la începutul secolului trecut. Vitaminele sunt factori indispensabili vieţii în cantităţi mici, uneori fracţiuni de miligram, întâlnindu-se sub formă de factori nutriţionali esenţiali. Mecanismul lor de acţiune bazându-se pe încorporarea acestora în structura enzimelor, ele intervin în multiple procese metabolice esenţiale pentru viaţă. Aminele vieţii-vitaminele- sunt prietenii cei mai fideli şi necesari organismului uman. Referitor la maladiile de diferite tipuri, trebuie semnalat faptul că ele au fost menţionate cu mai mult timp înaintea depistării cauzelor lor precum şi a descoperirii vitaminelor şi a necesităţii vitale a acestora în procesul creşterii şi dezvoltării vieţuitoarelor. Cele mai vechi date sunt deţinute despre scorbut, ca fiind o maladie carenţială dată de avitaminoza C.

Vitaminele nu por fi sintetizate în organism, sau sunt sintetizate în cantităţi insuficiente, şi trebuie introduse prin alimentaţie. S-a scris foarte mult despre aceste substanţe, dar ele mai deţin destule enigme nedescifrate încă. Cercetările în domeniul vitaminologiei continuă şi în prezent în diferite laboratoare specializate efectuate de oameni competenţi, capabili să lămurească noi aspecte legate de mecanismul intermediar.

Clasificarea vitaminelor

Nu se poate face o clasificare a vitaminelor după compoziţia chimică, deoarece vitaminele aparţin la clase de substanţe diferite. Totuşi vitaminele se pot clasifica după solubilitate după cum urmează: -vitamine hidrosolubile • Vitamina C • Complexul de vitamine B • Vitamina PP

-vitamine liposolubile • Vitamina A • Vitamina D • Vitamina E • Vitamina K 3.

Vitamine-descriere

VITAMINA A  (Retinol)

Vitamina A este un alcool nesaturat numit axeroftol (retinol ). Se găseşte în frunzele verzi ale plantelor (salată, spanac, ceapă verde ), în morcovi, roşii, lapte, gălbenuş de ou, icre, untură de peşte. Acţiunea ei fiziologică se manifestă prin creşterea organismului şi menţinerea integrităţii ţesutului epitelial. Vitamina A participă şi la formarea rodopsinei. În lipsa ei apar tulburări de vedere. În forme avansate apar leziuni ale conjunctivei şi corneei. Tot carenţa de vitamina A produce uscarea pielii şi scăderea rezistenţei organismului la infecţii. Administrarea în doze mărite produce ameţeli, cefalee, iritabilitate, somnolenţă, tulburări de comportament

COMPLEXUL de VITAMINE B

Complexul de vitamine B este un amestec alcătuit din vitaminele B1, B2,B6, B12 extrase din drojdia de bere. Se găsesc în legume verzi, lapte, ouă, carne.

Vitamina B1 (tiamina)

Se găseşte în tărâţele de orez, lapte, fructe, drojdia de bere. Se întrebuinţează pentru tratarea polinevritei, alcoolismului, boli ale sistemului nervos, radiologie, reumatologie. Carenţa de vitamina B1 se manifestă prin : tulburări digestive, nervoase şi cardiace. În formă cronică se înregistrează atrofie musculară, tulburări psihice. Ca formă medicamentoasă, vitamina B1 se prezintă în comprimate conţinând clorhidrat de aneurină, fiole cu soluţie apoasă injectabilă. Are rol în metabolismul glucidelor, se combină în celulele nucleata, în special în ficat, rinichi. Împreună cu acidul pirofosforic acţionează ca o enzimă în procesul de fosforilare oxidativă.

Vitamina B2 (lactoflavină sau riboflavină )

Vitamina B2 are formula chimică C17H20O6N4.Se găseşte în drojdia de bere, ficat, rinichi, lapte, ouă, peşte, morcovi, spanac. Vitamina B2 determină creşterea organismului tânăr. Este biosintetizată de plante. Intră în compoziţia coenzimei FAD ce activează respiraţia celulară. Are rol important în oxidările intermoleculare şi absorbţia glucidelor în intestin.

Alimente clasate ca fiind surse de calitate de vitamina B2 (riboflavina)
Aliment	Masura	Cantitate (mg)	Densitatea nutrientului
Ciuperci Crimini crude	140 grame	0,69	23,4
Ficatei gatiti inabusit sau fierti	115 grame	2,20	12,4
Spanac fiert	1 cana	0,42	10,7
Salata verde Romaine	2 cesti	0,11	7,4
Sparanghel fiert	1 cana	0,23	5,6
Broccoli gatit la aburi	1 cana	0,18	4,4
Varza creata gatita	1 cana	0,10	3,7
Oua fierte	fiecare	0,23	3,6
Iaurt cu continut scazut de grasime	1 cana	0,52	3,6
Lapte de vaca 2%	1 cana	0,40	3,5
Fasole verde fierta	1 cana	0,12	2,9
Telina cruda	1 cana	0,05	2,8
Varza fiarta	1 cana	0,08	2,6
Rosii	1 cana	0,09	2,5
Capsuni	1 cana	0,10	2,5
Conopida fierta	1 cana	0,06	2,2
Lapte de capra	1 cana	0,34	2,1
Zmeura	1 cana	0,12	2,1
Varza de Brussel fierta	1 cana	0,12	2,1
Mazare verde fierta	1 cana	0,24	1,9
Prune	fiecare	0,06	1,8
Soia preparata	1 cana	0,49	1,7
Migdale prajite	un sfert de cana	0,30	1,5
Muschi de vita fiert sau inabusit	115 grame	0,35	1,5

Avitaminoza B2 e foarte rară, e manifestată prin inflamarea buzelor, inflamarea limbii, tulburări cutanate, reducerea acuităţii vizuale. Moartea poate survenii prin stop cardiac.

Vitamina B6 (adermina sau piridoxina )

Vitamina B6 are formula chimică C8H11NO2.

Alimente ce contin intr-o masura importanta vitamina B6 (piridoxina)
Aliment	Masura	Cantitate (mg)	Densitatea nutrientului
Spanac fiert	1 cana	0,44	9,6
Ardei gras rosu, crud	1 cana	0,23	8,3
Varza creata preparata	1 cana	0,26	8,1
Usturoi	30 grame	0,35	7,5
Conopida fiarta	1 cana	0,21	6,6
Banana	fiecare	0,68	5,6
Telina cruda	1 cana	0,10	4,7
Varza fiarta	1 cana	0,17	4,6
Ciuperci Crimini crude	140 grame	0,16	4,6
Sparanghel fiert	1 cana	0,22	4,6
Broccoli gatit la aburi	1 cana	0,22	4,5
Pepene verde, cuburi	1 cana	0,22	4,1
Cod la cuptor / fript	115 grame	0,52	3,9
Praz fiert	0.50 cana	0,06	3,3
Morcovi cruzi	1 cana	0,18	3,1
Pepenele galben, cuburi	1 cana	0,18	2,9
Cartofi la cuptor in coaja	1 cana	0,42	2,8
Ceapa cruda	1 cana	0,19	2,8
Piept de pui la gratar	115 grame	0,64	2,6
Mazare verde fiarta	1 cana	0,35	2,3
Radacina Ghimbir	115 grame	0,05	2,3
Piept de curcan la gratar	115 grame	0,54	2,3
Caprioara	115 grame	0,43	2,2
Muschi de vita la gratar	115 grame	0,49	1,8
Capsuni	1 cana	0,08	1,7
Avocado, felii	1 cana	0,41	1,6
Ananas	1 cana	0,13	1,5
Struguri	1 cana	0,10	1,5

A fost izolată în 1938 de Richard Kuhn, an în care acesta a fost răsplătit cu premiul Nobel. Această vitamină acţionează asupra „ troficităţii celulei nervoase „ , în afecţiuni dermatologice, hematologice, insuficienţă cardiacă… Vitamina B6 se găseşte în drojdia de bere, grâu, porumb, creier, ficat, splină, fiind sintetizată şi de flora intestinală. Ea intră în alcătuirea unor enzime ca de exemplu: decarboxilaze, transaminaze. Avitaminoza B6 se caracterizează prin carii dentare, distrofii musculare, insomnii, astenie nervoasă, dereglări în sinteza hemoglobinei. Vitamina B6 este indicată în pelagră, boli nervoase şi în stări de pigmentare anormală a pielii. Vitaminele B1,B2,B6 sunt necesare organismului pentru sinteza unor enzime ce servesc în procesele de degradare biologică a hidraţilor de carbon şi în sinteza unor aminoacizi.

Vitamina B12 (antianemică )

Vitamina B12 conţine cobalt şi joacă un rol important în producerea globulelor roşii ale sângelui. Această vitamină este una din cele mai cunoscute din complexul de vitamine B. În literatura de specialitate se întâlneşte sub denumirea de cobalamină. Vitamina B12 este necesară pentru orice organism, reprezentând factori necesari pentru creşterea unor microorganisme. Se găseşte în drojdia de bere,ficat, gălbenuş de ou, rinichi. Lipsa vitaminei B12 produce încetarea sintezei ADN şi deci a diviziunii celulare. Dacă această vitamină nu poate să fie asimilată de organismele anumitor animale, se ajunge la tulburări digestive, neurologice, hematologice- tulburări ce pot fi îndepărtate prin administrarea produsului farmaceutic cu acelaşi nume.

VITAMINA PP  (Vitamina B3) (antipelagroasă )

C₆H₅NO₂

Alimente bogate in vitamina B3 (PP) (in mg la 100 g)
Drojdia de bere	40
Cafea	28
Alune	15
Cereale integrale	17
Ficat	13
Peste (ton)	10,5
Carne de pasare	7,5
Somon afumat	7,8

Vitamina PP este amida acidului nicotinic. Importanţa pe care o are în organism această vitamină constă în faptul că face parte din structura unor coenzime cu rol în oxireducerile celulare.Se găseşte în spanac, roşii, carne, coaja de pâine integrală. Coenzimele în structura cărora apare vitamina PP sunt codehidrazele, care legându-se de proteine specifice, dau enzime transportoare de hidrogen. Carenţa de vitamina PP (avitaminoza PP ), duce la pelagră. Pelagra umană survine în funcţie de alimentaţie, în special la populaţia care consumă porumb, melasă din trestie de zahăr şi consumă excesiv alcool.Ea se manifestă prin următoarele trei simptome: dermatită, diaree, demenţă.

Vitamina B3 mai este numita niacina si este un membru al complexului de vitamine B. A fost descoperita la Serviciul de Sanatate Publica din SUA la inceputul anilor 1900. La acea vreme era foarte raspandita in sudul tarii boala numita pelagra, caracterizata prin piele crapata, solzoasa sau decolorata, probleme digestive si slabiciune corporala generala. Serviciul de Sanatate Publica a gasit o legatura intre gradul de raspandire a bolii si dieta bazata pe porumb. Pelagra a fost o boala destul de raspandita si in Romania unde mamaliga era un aliment de baza. Vindecarea depinde de aportul de proteine si de vitamine.

Cativa ani mai tarziu, vitamina B3 era identificata in mod oficial ca fiind nutrientul ce lipsea din dieta zilnica a celor ce se hraneau in principal cu paine din porumb (in Romania – mamaliga), fapt care a condus la simptomele de pelagra. Acum stim ca porumbul contine cantitati semnificative de vitamina B3 dar ca aceasta vitamina nu poate fi absorbita bine din porumb.

Termenul de “niacina” inlocuit cu cel de vitamina B3 este de fapt un non-termen tehnic care se refera la mai multe forme chimice ale vitaminei. Aceste forme includ acidul nicotinic si nicotinamida. (Nicotinamida este numita uneori si niacinamida.) Nume precum “niacina,” “acid nicotinic” si “nicotinamida” sunt toate obtinute in urma studiilor de cercetare privind tutunul de la inceputul anilor 1930. La acea data, izolarea vitaminei B3 in primul laborator se producea ca urmare cercetarilor privind nicotina si obtinerea acesteia pe cale chimica din tutun.

Manifestările  nervoase se traduc prin nelinişte, melancolie şi nebunie.

VITAMINA C (Acid ascorbic)

Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă cunoscută sub denumirea de acid ascorbic. Este un reducător puternic, oxidându-se la acid dehidroascorbic. Vitamina C este una din cele mai răspândite vitamine din lumea vegetală şi animală. În general, animalele biosintetizează această vitamină, cu excepţia omului, a cobaiului, a maimuţei, care o preiau prin hrană din lapte proaspăt nefiert, legume, fructe…Avitaminoza C se numeşte scorbut. Vitamina C se găseşte în lămâi, portocale, măceşe, în general în plantele verzi, cu precădere în legume şi fructe. Se găseşte de asemenea în toate ţesuturile organismelor animale, în hipofiză, glandele suprarenale, gonade, corpul galben. Ca preparat medicamentos, vitamina C este sub formă de comprimate conţinând acid ascorbic şi fiole conţinând soluţie injectabilă a acestui acid. Ca acţiune terapeutică, vitamina antiscorbutică are rol în respiraţia celulară, în metabolismul protidelor, al glucidelor, lipidelor; măreşte rezistenţa organismului faţă de infecţii, intervine în procesul de coagulare al sângelui, favorizează fixarea calciului în oase. Este indicată ca terapie antiscorbutică, pentru stări de stres, astenie, efort fizic şi intelectual, sarcină etc. Lipsa acestei vitamine duce aşa cum am mai spus la scorbut, caracterizat la copii prin oprirea creşterii, anemie hipocromă, stare subfebrilă, tulburări digestive ( diaree ), hemoragii, gingivită, tendinţă la fracturarea oaselor. Anemia datorită lipsei de acid ascorbic se manifestă prin scăderea numărului hematiilor, a cantităţii hemoglobinei şi a fierului. Hipervitaminoza C propriu-zisă nu există totuşi doze prea mari pot da crampe musculare, excitare şi insomnie. Acidul ascorbic nu este indicat în cazul cancerului. Vitamina C se indică în oboseala de primăvară ( astenie ), graviditate, în stările de infecţii şi intoxicări, deficienţe de calcifiere, stări alergice.

VITAMINELE D ( calciferoli )

Vitaminele D sunt cunoscute şi sub denumirea de vitamine antirahitice deoarece au rol esenţial în fixarea ionilor de calciu în ţesutul osos. Hrana nu conţine nici vitamina A nici D, dar conţine nişte substanţe care au o structură foarte apropiată de cea a acestor vitamine. Ajunse în organism aceste substanţe, numite provitamine, se transformă în vitaminele propriu – zise. Provitaminele D se găsesc în untura de peşte, piele, gălbenuşul de ou, ficatul, drojdia de bere, uleiul de peşte, laptele de vacă estival etc. Provitaminele calciferolilor sunt transformate la nivelul pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete în calciferoli, care sunt depozitaţi în diferite ţesuturi şi organe, sub formă de esteri ai unor acizi graşi. Descoperirea vitaminelor D este corelată cu diverse observaţii privitoare la acţiunea antirahitică a radiaţiilor ultraviolete. Din punct de vedere terapeutic, vitaminele D sunt necesare pentru resorbţia calciului şi fosforului din tubul digestiv. Carenţa de vitamina D mai este implicată, pe lângă rahitism şi în tetanie şi în patogenia cariei dentare. Este indicată în decalcifiere, în sarcină, spasmofilie şi tetanie, consolidarea fracturilor, profilaxia şi tratamentul rahitismului etc. Modul de prezentare al produsului farmaceutic este sub formă de fiole, conţinând soluţie injectabilă sau buvabilă.

VITAMINA E ( tocoferol ) (vitamina fertilităţii sau antisterilităţii)

Se cunosc patru tocoferoli, 3 izomeri cu aceeaşi formulă moleculară C28H46O2 ( alfa, beta, gama tocoferoli ) şi tocoferolul cu formula C27H46O2. Vitamina E a fost descoperită în 1922 de Herbert McLean Evans şi Katherine Scott Bishop.Aceştia au observat anumite tulburări în procesul de reproducere al animalelor de experienţă, care puteau fi corectate prin adăugarea în alimentaţie a unui ulei extras din germenii de grâu. Vitamina E se găseşte în grâu şi ţelină şi în general în frunzele verzi, sau se acumulează în organele animale ( muşchi, ficat, rinichi, glande suprarenale ). Această vitamină asigură funcţionalitatea normală a aparatului genital. În lipsa ei ţesutul muscular degenerează, deoarece se produc tulburări în metabolismul glucidelor şi creatininei. Tulburările de aport vitaminic E sunt variate. Preparatele farmaceutice sunt sub formă de drajeuri, capsule gelatinoase, soluţie injectabilă.

VITAMINA K ( menoftane )

Vitamina K sau vitamina antihemoragică este produsă de flora intestinală. Structura ei moleculară dă capacitatea de a coagula sângele. Dacă această vitamină lipseşte din organism, apar numeroase hemoragii în piele, mucoase şi ţesuturi. De multe ori este periclitată viaţa respectivelor organisme. Vitamina K se găseşte în plante verzi şi în drojdia de bere.

În loc de concluzie

REŢINEŢI !

• Vitaminele ca medicamente se folosesc de obicei preventiv, mai rar pentru diferite hipovitaminoze. În doze mari, unele vitamine(A,D,K) pot avea efecte toxice grave.

• Vitaminele şi preparatele cu calciu, mai ales când sunt folosite abuziv, la copii, pot determina închiderea prematură a fontanelelor şi osificarea suturilor craniene.

• Unul din factorii care au influenţă importantă asupra efectului medicamentului este vârsta persoanei tratate. Extremele de vârstă ( copiii foarte mici şi vârstele înaintate ) oferă aspecte deosebite şi necesită cunoştinţe speciale, deoarece intensitatea şi durata, adesea chiar tipul efectului medicamentului diferă de cel întâlnit la adult.

• Plantele bogate în vitamine şi în săruri minerale ajută la restabilirea metabolismului. Ele pot fi folosite ca „ceaiuri alimentare” zilnic, în special în perioada anotimpului rece, iarna şi primăvara. Specii medicinale vitaminizate: fructe de cătină, fructe de măceş, fructe de păducel, coacăz, toate acestea fiind bogate în vitamine şi în săruri minerale. Principala calitate nutriţională a fructelor este conţinutul bogat în săruri minerale şi vitamine de tot felul, în special, vitamina C şi complexul de vitamine B. Acestea favorizează absorbţia de fier din alimente şi participă la buna funcţionare a sistemului imunitar. Sărurile minerale furnizate de fructe întreţin rezerva energetică a organismului, ajută la buna funcţionare a sistemului nervos şi muscular, la creşterea părului şi întărirea oaselor, purifică sângele şi menţin echilibrul pH-ului. Pe lângă asta, fructele au un conţinut caloric scăzut, deci nu există pericolul să ne îngrăşăm. Toate substanţele din fructe relansează, de fapt, metabolismul, ajută la arderea grăsimilor şi permit eliminarea substanţelor nocive din organism. În plus, ajută la formarea globulelor roşii, încetinesc procesul de îmbătrânire şi întăresc sistemul nervos. Ce mai încoace şi încolo, fructele sunt o adevărată minune şi datorită acestui fapt este bine să nu uitaţi că atunci, când aveţi ocazia, să alegeţi să consumaţi nişte fructe în loc de o ţigară sau de alcool. Specialiştii în nutriţie ne recomandă să mâncăm cel puţin cinci fructe în fiecare zi pentru a profita din plin de binefacerile lor. Sucul de grepfrut are minerale, vitamine, enzime, pectină şi acid citric şi este indicat în anorexii, dispepsii, stări febrile, artrită, afecţiuni pulmonare. Sucul de mere conţine zaharoză, celulozo, pectină, săruri minerale şi vitamine, fiind recomandat în astenie fizică şi intelectuală, reumatism, insomnii, cefalee. Cocteilurile de fructe sunt soluţia ideală pentru a beneficia de porţia zilnică de vitamine.

Denumirea vitaminei	Prezenţa în natură	Procesele vitale în care intervine	Avitaminoze	Necesar ( mg /zi )
A=retinol	morcovi, ardei, mazăre, piersici, lapte, unt, brânză, ouă	-creşterea organismului -buna funcţio- nare a epiteliilor şi a ţesutului nervos -antixeroftal- mică	-xeroftalmie	1-2
B1=tiamină	în toate organismele vii mai ales în drojdia de bere	-rol esenţial în metabolismul glucidelor -funcţionarea neuronului	-boala beri-beri -polinevrite -afecţiuni cardiace	1-3
B2=riboflavină B6=piridoxină	-în lapte, ouă, ficat -sintetizată de flora intestinală	-rol în respiraţia tisulară -rol în metabolismul aminoacizilor	-tulburări de creştere şi de vedere -tulburări neuro- musculare, insomnii	1
B12=cobalamină (conţine Co)	în plante inferioare, în ficatul mamiferelor şi al peştilor	-factor antianemic -favorizează sinteza ARN, aminoacizilor şi proteinelor -intervine în diviziunea celulară	-anemii -anemia pernicioasă -tulburări de creştere şi dezvoltare	2
C=acid ascorbic	ardei, citrice, coacăze negre, frunze de mărar, pătrunjel, în ficat, rinichi, creier	-intervine în procesele de oxido-reducereşi enzimatice	-scorbut -tulburări respiratorii	50-100
D=calciferol	-în drojdie de bere, lapte, ulei de peşte -sintetizată de organismul animalelor din provitaminele prezente în tegument, sub influenţa razelor ultraviolete	-participă la metabolismul calciului şi al fosforului în procesele de calcifiere a ţesutului osos; antirahitică	-necalcifiere -rahitism şi osteomalacie -sensibilitate la boli -spasmofilie	0,01
E=tocoferol	-abundentă în seminţele de cereale încolţite, ţelină, mere, măceşe,ulei, carne, ouă,ficat	-diviziune celulară -creşte puterea de apărare a organismului la infecţii	-androsterilitate -leziuni nervoase	1

Cocteil de fructe de pădure

Cocteil de fructe de pădure este un suc de culoare roz-închis, uşor dulce, plin de energie şi un excelent depurativ. Ingrediente pentru cca 300 ml: • 100g căpşuni • 50gmure • 50gzmeură • 50gafine Conţinut caloric:153kcal/300ml Fructele de pădure se spală bine (de preferat separat, pentru că unele sunt mai moi decât altele ) şi se curăţă de codiţe. Se mixează toate împreună şi se toarnă apoi într-un pahar de cocteil, în care ai pus înainte cuburi de gheaţă ( sau gheaţă pisată ) . Nu uita să păstrezi câteva frunze şi câteva fructe pentru decor.

Cocteil tonic cu vitamina C

Bea acest cocteil în fiecare dimineaţă şi te vei simţi imediat în formă. Ingrediente pentru cca 400 ml: • 200ml suc de citrice ( două portocale ) • o lămâie ( verde ) • un grepfrut roz • o linguriţă de miere • o linguriţă gheaţă pisată • 150ml apă minerală Conţinut caloric: 332,7 kcal/400ml Se varsă sucul de citrice într-un mixer. Grepfrutul se curăţă de coajă, se taie în bucăţi, se pune în suc şi se mixează. Dacă este prea acru se pune miere. Se amestecă cu apă minerală şi se varsă într-un pahar, peste gheaţă pisată.

Atenţie! • Începe prin a bea o cantitate scăzută de suc în primele zile, crescând progresiv cantitatea. Astfel, îţi vei obişnui organismul cu acest tip de nutriţie concentrată.

• Diluează întotdeauna sucurile de fructe cu apă minerală sau cuburi de gheaţă. Unele cocteiluri pot fi depurative.

• Consumul excesiv de sucuri din fructe poate să îţi supraîncarce organismul cu fructoză ( zahărul natural din fructe ). Dacă suferi de diabet, întreabă medicul specialist care este doza recomandată.

BIBLIOGRAFIE

1. C.D. Neniţescu- Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980

2. A.S. Banciu, D. Ciacoi- Dimitriu- Descoperiri epocale în biochimie, Editura Albatros, Bucureşti, 1983

3. D. Dobrescu, C.Baloescu- Farmacopeea Română, Editura medicală, Bucureşti, 1993

4. P. Junie- Chimia-un atu pentru viitor, Editura Albatros, Bucureşti,1988

5. W. Rawald- Planta, mediul şi natura; Editura ştiinţifică, Bucureşti,1993

6. C. Stavros- Droguri concomitente, alcool, tutun, cafea, Editura medicală, Bucureşti,1989

7. V. Stroescu, I. Constantinescu Corciocei- Farmacologie, Editura ALL,Bucureşti,1994

8. S. Jerghiuţă, J.Ţivlea, A. Covrig, D. Ilucă- Chimia şi viaţa, Editura Document, Iaşi, 1999

9. M. Voiculescu- Medicina pentru familie, Editura Medicală, Bucureşti, 1986

10. P. Arsene, Şt. Popescu- Chimie şi probleme de chimie organică, Editura Tehnică, 1979

11. Gh. Gh. Crep, A. M. Ardelean-1000 de întrebări şi răspunsuri pe teme biologice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

12. Revista de Fizică şi Chimie

13. Revista AS

14. Pliante- Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara- Deva, Compartimentul de Promovare a Sănătăţii

15.Revista SANA

http://www.ziare.com/articole/alimente+vitamina+k

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitamin%C4%83

http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/vitaminele_1527